Este perioada examenelor și cu toți trecem prin momente de îndoială când vine vorba despre viitorul nostru. Adolescența este, probabil, cea mai intensă perioadă a acestor frământări, dar dilemele nu se opresc aici. Și mai târziu, ca adulți, ne punem întrebări: Oare sunt pe drumul cel bun? Mi se potrivește cu adevărat ce fac acum? Dacă aș fi ales altfel, cum ar fi fost?
Pentru tineri, presiunea de a lua decizii rapide și „corecte” este amplificată de mediul digital. Pe rețelele sociale, pare că toți ceilalți au descoperit deja rețeta succesului, iar comparația devine inevitabilă. Teama de a nu face alegerea potrivită, de a rămâne în urmă, de a nu fi suficient de bun – toate acestea se transformă în frici paralizante. În termeni moderni, se numește FOMO (Fear of Missing Out), o stare care îi face pe adolescenți să se simtă deconectați de realitatea lor, în timp ce sunt hiperconectați la viețile altora.
În această goană după confirmare, apare o altă frică: teama de eșec. Și nu e doar a adolescenților, ci și a părinților, care își proiectează asupra copiilor propriile nesiguranțe. „Dacă nu intră la facultatea potrivită, ce o să facă în viață?” „Dacă nu ia notă mare, o să fie un eșec?” Însă adevărul este că fiecare „eșec” e doar un indicator al drumului, nu o sentință definitivă. Thomas Edison a încercat de peste 1.000 de ori până să găsească formula potrivită pentru bec. Asta înseamnă că a „greșit” de 1.000 de ori? Sau că a învățat de 1.000 de ori?
Un mesaj primit de la un părinte după un examen picat sună așa: „Îți înțeleg supărarea legată de examenul picat. Dar gândește-te așa: testele astea sunt doar niște etape în drumul tău, nu te definesc ca persoană. Ele te ajută să vezi unde mai trebuie să lucrezi ca să ajungi acolo unde vrei. Învață să vezi învățarea ca pe un drum lung, nu ca pe o destinație fixă. E ok să fii supărat sau frustrat, dar încearcă să transformi acele sentimente în motivație. Concentrează-te pe ce poți îmbunătăți și pe pașii pe care îi poți face pentru a-ți atinge scopurile. Nu te lăsa descurajat! Eu îți sunt alături și am toată credința și încrederea că vei reuși! Te iubesc!”
Cât de mult ar schimba acest tip de susținere felul în care un adolescent își vede propriul drum? Dacă, în loc de presiunea perfecțiunii, ar primi încurajarea de a explora, de a încerca, de a-și da voie să greșească? Studiile arată că peste 75% dintre tinerii adulți resimt anxietatea cauzată de FOMO, iar majoritatea își compară constant parcursul cu al celor din jur. Ce ar fi dacă, în loc să ne măsurăm viețile în funcție de alegerile altora, am începe să le privim prin prisma a ceea ce ne dorim cu adevărat?
Nimeni nu ne poate spune cu exactitate care este „drumul corect”, pentru că acesta nu este unul fix. Nu există o singură cale spre succes, ci mai multe, iar fiecare dintre ele poate fi modelată de curajul de a experimenta. Dacă Edison s-ar fi oprit la a 999-a încercare, astăzi am trăi într-o lume mai întunecată – la propriu. La fel, fiecare pas pe care îl facem, chiar și când pare un pas greșit, ne poate duce mai aproape de ceea ce ni se potrivește cu adevărat.
Este important să îndrăznim să explorăm, să greșim, să învățăm. Vocatia nu este un dat imuabil, ci o descoperire continuă. Și, cel mai important, nu trebuie să fie validată de nimeni altcineva în afară de propria persoană.
Psiholog clinician Anca Vlad